Simboluri pascale:

Lumânarea

În noaptea de Înviere, credincioşii care merg la biserică se îngrijesc să vină cu lumânări pentru „a lua lumină“: din candela aflată pe sfânta masă, preotul aprinde o lumânare, apoi, ieşind la credincioşi, le adresează chemarea: „Veniţi de luaţi lumină!“ Astfel, în noaptea Învierii, toate lumânările aprinse din biserică, pe care creştinii le ţin în mâini pe toată durata slujbei, sunt, de fapt, o singură lumină. Această lumină este dusă apoi de fiecare la casa sa.

Tradiţia moştenită din moşi strămoşi este ca masa din zilele Paştelui să conţină preparate din carne de miel, încât aproape nu poate fi gândită această sărbătoare separată de mielul sacrificat cu acest prilej.

Profetul Isaia, vorbind despre patima Domnului spune: „ca un miel spre junghiere s-a adus...“ (Is. 53, 7). Deci, pentru creştini, Hristos devine Mielul care Se jertfeşte pentru mântuirea neamului omenesc.

Ouăle roşii nu lipsesc de Paşti de pe masa creştinilor, dar nici din biserică, unde sunt aduse pentru a fi sfinţite la sfârşitul slujbei de Înviere. În perioada pascală, creştinii ciocnesc ouă roşii, rostind unii către alţii: „Hristos a înviat!“, „Adevărat a înviat!“.

Pasca este un cozonac special care se coace de către gospodinele creştine numai o dată pe an, de Sfintele Paşti. Ea are formă rotundă, amintind de coroana lui Hristos, sau dreptunghiulară, asemănătoare mormântului în care a fost aşezat. La mijloc are imprimată o cruce, iar pe margini, este împodobită cu aluat împletit.

O legendă din Bucovina spune că pasca se face de pe vremea când umbla Iisus, cu ucenicii Săi, prin lume. Poposind la un gospodar, la plecare, acesta le-a pus de mâncare în traiste. Oprindu-se într-o pădure, apostolii l-au întrebat pe Iisus când va fi Paştele, iar El le-a răspuns că Paştele va fi atunci când vor găsi pâine de grâu în traiste. Cum gospodarul le pusese tocmai pâine de grâu, atunci a fost Paştele.

Deşi această sărbătoare reprezintă pentru toţi românii Învierea Domnului Iisus Hristos, ea se sărbătoreşte oarecum diferit în regiunile ţării. Unele obiceiuri sunt răspândite în toate regiunile, iar altele sunt specifice doar pentru anumite zone.

În Moldova, în dimineaţa următoare după noaptea Învierii se pune un ou roşu şi unul alb într-un bol cu apă care mai conţine şi monezi, iar copii trebuie să-şi clătească faţa cu această apă şi să-şi atingă obrajii cu ouăle pentru a avea un an îmbelşugat.

În Bucovina, fetele se duc în noaptea de Înviere în clopotniţă şi spală limba clopotului cu apă neîncepută. Cu această apă se spală pe faţa în zorii zilei de Paşti, ca să fie frumoase tot anul şi aşa cum aleargă oamenii la Înviere când se trag clopotele la biserică, aşa să alerge şi feciorii la ele.

În Basarabia, conform tradiţiei, sâmbătă seara tinerii şi copiii se adună în grupuri pentru a aprinde focurile Pascale. Din bătrâni se zice că menirea acestor focuri este să sperie strigoii şi să vestească bucuria Învierii.

În zona Câmpulung Moldovenesc, în zorii zilei de duminică, credincioşii ies în curtea bisericii, se aşază în formă de cerc, purtând lumânările aprinse în mână, în aşteptarea preotului care să sfinţească şi să binecuvânteze bucatele din coşul pascal.

În Maramureş, dimineaţa, în prima zi de Paşti, copiii (până la vârsta de 9 ani) merg la prieteni şi la vecini să le anunţe Învierea Domnului. Gazda dăruieşte fiecărui urător câte un ou roşu.

În Banat, la micul dejun din prima zi de Paşti se practică tradiţia tămâierii bucatelor. Apoi, fiecare mesean primeşte o linguriţă de paşti (vin + pâine sfinţită).

Pasca este preparată în ajunul Învierii, în Sâmbăta Mare. Aceasta se pune într-un coş, împreună cu ouăle înroşite, vinul şi alte preparate ce vor fi puse pe masa de Paşte şi sunt luate la biserică pentru a fi sfinţite în noaptea de Înviere, după Sfânta Liturghie. Dimineaţa, la masa de Paşte se taie pasca şi fiecare membru al familiei mănâncă o bucăţică, iar mai apoi sunt ciocnite ouăle roşii.

- 250 g unt topit şi răcit la temperatura camerei

- un cub de drojdie proaspătă (25 g)

- 2 pliculeţe de zahăr vanilat

Punem făina într-un vas mare, facem în mijloc o gaură în care turnăm maiaua făcută din zahăr, drojdie şi laptele călduţ. Punem şi vanilia, ouăle, untul topit şi coaja de lămâie. Frământăm un aluat ca şi cel pentru cozonac. Se frământă destul de mult, până când aluatul devine pufos şi se desprinde uşor de pe pereţii vasului. Îl lăsam la dospit aproximativ 45 de minute, lângă o sursă de căldură. Între timp facem crema.

- 1kg brânză cremoasă de vaci

- 2 linguri cu vârf de smântână

- 2 linguri cu vârf de făină

- stafide (înmuiate în prealabil în apă cu rom)

Se mixează toate ingredientele pentru cremă. Împărţim aluatul, care, între timp, şi-a dublat volumul în 3/4 şi 1/4. Tapetăm o cratiţă sau o formă de tort de 24 cm, cu unt şi făină, întindem o foaie din 3/4 din aluat şi tapetăm cu ea cratiţa, astfel încât aluatul să treacă bine peste marginea ei. Punem crema de brânză şi nivelam bine, apoi întindem o foaie din 1/4 din aluat, lăsăm puţin şi pentru decor. Punem foaia peste pască şi o lipim bine cu marginile celeilalte foi, facem o împletitură pe care o punem pe margine şi o ungem bine cu gălbenuşul de ouă, apoi o dăm la cuptor. Pasca se coace o oră, în cuptorul încins, în primele 10-15 minute lăsăm flacăra mai tare, până se prinde aluatul, apoi dăm focul la minim. Să nu vă speriaţi dacă atunci când o scoateţi din cuptor aluatul e bine rumenit, dar brânza încă se mişcă. Odată ce pasca se răceşte, se întăreşte şi brânza.

Un preparat tradiţional pe masa de Paşti este friptura de miel. Noi vom prepara o delicioasă şi fragedă friptură la cuptor.

1 pulpa de miel (de preferat pulpa din spate) de 2 kg

2-3 crenguţe rozmarin (sau ½ linguriţă rozmarin uscat)

Spălam pulpa foarte bine şi o ştergem cu un şervet de bucătărie. Curăţim usturoiul şi-l tăiem în bastonaşe. Cu ajutorul unui cuţit ascuţit, înţepăm adânc pulpa din loc în loc, pe ambele părţi. În găurile formate introducem bastonaşele de usturoi şi cuişoare. Ungem pulpa cu ulei de măsline sau de floarea-soarelui, o frecăm cu sare şi piper din belşug şi o aşezăm în tava unsă şi ea cu câteva linguri de ulei.

Adăugam în tavă vinul şi apa călduţă şi presărăm pulpa cu rozmarin.

Acoperim tava cu folie de aluminiu şi o băgam în cuptorul preîncălzit la 200° C pentru o oră şi 30 de minute.

După primele 30 minute, scoatem tava din cuptor şi întoarcem pulpa pe cealaltă parte. O acoperim şi o mai lăsam încă 30 de minute la cuptor după care o descoperim din nou, o întoarcem şi adăugam în tava cartofii noi spălaţi bine dar necurăţaţi, plus încă câteva ace de rozmarin şi maghiran. Acoperim din nou şi mai lăsam încă 30 minute la cuptor.

După ultimele 30 minute, descoperim tava şi lăsam pulpa şi cartofii la rumenit pentru încă 20-30 minute.

În tot acest timp, avem grija ca sosul din tava să nu scadă, iar dacă se întâmplă acest lucru, mai adăugăm apă călduţă amestecată cu puţin vin. Din 10 în 10 minute, ungem cu o pensulă pulpa cu sosul format în tavă.

Când s-a rumenit frumos, stingem focul şi o putem servi.

Tradiţia românească spune că dacă ai cozonac pe masă, înseamnă că sărbătoreşti. Nu se ştie cu exactitate originea cozonacului, dar se presupune că prima reţeta a apărut în Egiptul Antic. Probabil, atunci era îndulcit cu miere de albine şi umplut cu diverse seminţe. Tot egiptenii au construit şi primele cuptoare, pentru coacerea pâinilor. Apoi, grecii au preluat reţeta şi au inclus pe lista ingredientelor şi stafidele, mierea de albine şi nucile. La greci, se numeşte plakous. De la aceştia, cozonacul a trecut la romani şi i-au fost adăugate fructele uscate.

500 g făină pentru cozonac

100 ml frişcă lichidă vegetală

6 g drojdie deshidratată

1 vârf de cuţit cu sare

125 g cremă de ciocolată (finetti/ nutella)

3-4 linguri zahăr pudră vanilat

Spargem ouăle într-un vas de plastic, adăugăm un vârf de cuţit cu sare şi le amestecăm puţin cu furculiţa.

Adăugăm mierea, laptele şi frişca amestecate (uşor călduţe, nu fierbinţi) şi untul topit, ulterior lăsat să se răcească până atinge temperatura camerei. Amestecăm până când ingredientele se omogenizează.

Incorporăm făina amestecată cu drojdia deshidratată în compoziţia de ouă.

Amestecăm cu o lingură de lemn până când obţinem un aluat omogen.

Acoperim vasul cu o folie de plastic alimentară şi îl lăsăm la temperatura camerei pentru 2 ore.

După 2 ore, introducem vasul în frigider unde vă sta cel puţin 24 de ore.

După repaus, răsturnăm aluatul pe masa uşor pudrată cu făină şi îl frământăm până când obţinem un aluat elastic care nu se mai lipeşte de mâini.

Amestecăm alunele măcinate fin cu nutella, brânza bine scursă, albuşul de ou foarte puţin bătut cu furculiţa (doar până face puţină spumă) şi zahărul vanilat. Dacă doriţi o culoare mai accentuată, puteţi adăuga şi 2 linguriţe cu cacao.

Împărţim aluatul în două părţi egale. Întindem fiecare bucată de aluat, pe masa uşor pudrată cu făină, într-o foaie de cca 0,6 cm. Distribuim crema, în mod egal, pe ambele foi de aluat, apoi le rulăm.

Împletim cele două rulouri obţinute şi le punem în formă tapetată cu unt şi hârtie de copt.

Lăsăm cozonacul să dospească până când atinge marginea formei (cca 45 minute), apoi îl coacem în cuptorul preîncălzit la 180°C, pentru 45 minute.

După ce s-a rumenit uniform, îl scoatem din cuptor şi îl lăsăm cca 4-5 minute să se răcească în formă, apoi îl scoatem, eliminăm hârtia de copt şi îl lăsăm să se răcească complet.

Spre final vă urez să aveţi parte de un Paşte Fericit şi Luminat alături de cei dragi!

Pagină realizată de
Ruxanda ROŞCA, pentru FLUX