Guvernul sovietic a confiscat abuziv toate proprietăţile Mitropoliei Basarabiei. Unele dintre bunurile imobile (clădiri) au fost distruse, iar altele s-au păstrat până astăzi. Mitropolia Basarabiei este singura Biserică din Republica Moldova căreia Guvernul a refuzat să-i restituie bunurile confiscate abuziv de regimul totalitar de ocupaţie. (Continuare din numărul precedent)
14. Seminarul Teologic din Chişinău (fosta şcoală spirituală), strada Reni, denumită mai târziu Mihail Kogălniceanu (colţ cu strada Gogol, actuala stradă Bănulescu-Bodoni nr. 2). Poarta din strada Bănulescu-Bodoni, nr. 2. Clădirea s-a păstrat în condiţii bune. Adresa actuală este: strada Mihail Kogălniceanu, nr. 67. A fost iniţial sediu al şcolii spirituale de băieţi, care a fost transformată mai târziu în Seminar Teologic. Este o clădire alcătuită din parter şi etaj, alungită de-a lungul străzii Mihail Kogălniceanu, cu planul în formă de careu, în axa de simetrie fiind construită capela şcolii. A fost construită în spirit eclectic, în 1880. Este monument de arhitectură de valoare locală.
Capela Seminarului a avut hramul Întâmpinarea Domnului şi a fost construită în anii 1879-1880, pe un teren cu suprafaţa de 2777,9 stânjeni pătraţi, după proiectul arhitectului eparhial Mihail Seroţinski. Reprezintă o construcţie din blocheţi, încununată cu 5 cupole. Între 1899 şi 1902 a fost refăcută. Între 1919 şi 1944 a aparţinut Seminarului Teologic din Chişinău. Din 1945 este deţinută de Universitatea de Stat din Chişinău, în prezent aici fiind amenajată o Capelă a Academiei Teologice a Patriarhiei Moscovei, care arendează spaţiile de la Universitatea de Stat din Moldova.
Registrul monumentelor din Republica Moldova cuprinde următoarele menţiuni despre acest complex arhitectural: „Monument de arhitectură şi istorie de însemnătate naţională, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău, alcătuit de Academia de Ştiinţe.
Şcoala spirituală a fost fundată la începutul secolului al XIX-lea şi se afla iniţial în clădirile care aparţineau Seminarului duhovnicesc. La începutul anilor 70 ai secolului al XIX-lea, Conducerea şcolii a decis construcţia unei clădiri proprii cu capelă şi alte anexe. Uprava a dăruit Şcolii un sector de pământ, mărginit de străzile Reni, Livezilor şi a Seminarului. În primăvara anului 1875 Secţia de construcţii a Conducerii guberniale a confirmat proiectul şi devizul de cheltuieli a construcţiei blocului principal al şcolii şi a atenansei de lângă el. Autorul proiectului şi a devizului este arhitect eparhial M. Seroţinsky, care a supravegheat şi lucrările.
Imediat după inaugurarea şcolii în sediul propriu, s-a început construcţia bisericii de pe lângă şcoală. În vara anului 1878 Secţia de construcţii a Upravei a confirmat proiectul bisericii, elevaţia căreia s-a finisat în 1880. Elaborarea proiectul, a devizului de cheltuieli şi supravegherea construcţiei, toate au fost efectuate de M. Seroţinsky. În 1902 biserica cu hramul Întâmpinarea Domnului a fost lărgită, pe acoperişul ei fiind instalate încă patru turle.
Clădirea în două etaje pe strada Mitropolit Gavriil Bănulescu-Bodoni, este construită la sfârşitul secolului al XIX-lea, pentru spital. Autorul proiectului, arhitectul M. Seroţinsky. Actualmente în aceste clădiri se află Academia Teologică.
Este un edificiu construit în două etaje, cu trei rezalite la faţada principală, aliniată la linia roşie a străzii, cărora le corespund corpuri de clădire la faţada posterioară. Faţada este simetrică, cu 23 de axe compoziţionale, dintre care cinci revin la partea centrală, câte trei la rezalitele laterale şi central, cu o dispoziţie echidistantă. Partea centrală se evidenţiază prin forma în arc a ferestrelor, cu intrarea în axa de simetrie, umbrită de o copertină metalică, rezalit dominat de un atic plin cu partea centrală curbă. Rezalitele laterale, mărginite de pilaştri cu bosaje orizontale, sunt finisate de câte un parapet plin. Ferestrele în segment de cerc sunt conturate de ancadramente (cu evidenţierea bolţarilor centrali), care fac corp comun cu consolele plitelor de pervaz.
Câţiva ani mai târziu, la capătul de sud al şcolii, a fost adăugată o nouă clădire, care prin arhitectura sa făcea corp comun cu incinta construită anterior. A avut intrarea din partea străzii, la care s-a renunţat, golul fiind înlocuit cu o fereastră.
La rezalitul central, din partea curţii interioare a fost construită capela şcolii “Întâmpinarea Domnului”.”
Procesul-verbal al şedinţei delegaţiei permanente a Patriarhiei Române, din 3 decembrie 1938, ţinută sub preşedinţia Patriarhului Miron Cristea, luând în dezbatere temeiul „Chestiunea împărţirii averilor bisericeşti din Basarabia”, consemnează: „Cu privire la masa supusă împărţirii, delegaţia permanentă constată că, potrivit art. 2 din Decretul lege citat (Înaltul Decret Regal Nr. 2268 din 22 iunie 1938 – nota noastră), urmează a se ţine seama de hotărârea dată de Tribunalul Lăpuşna S. II prin sentinţa civilă Nr. 435 din 25 iunie 1935 şi că potrivit acestei hotărâri, averea supusă împărţirii se compune din următoarele bunuri: (…) 11. Şcoala spirituală, actualmente Seminar din Chişinău, str. Reni, colţ cu Gogol (terenul şi construcţia)”. Potrivit aceluiaşi document, terenul şi clădirea Seminarului Teologic din Chişinău erau trecute efectiv în proprietatea Arhiepiscopiei Chişinăului.
Mitropolia Basarabiei le-a cerut guvernelor Tarlev şi Greceanâi restituirea acestei proprietăţi, nu însă, deocamdată, şi guvernului Filat.
15. Sediul Asociaţiei Femeilor Ortodoxe, strada Mihail Kogălniceanu, nr. 60, fost 50. Adresa actuală este Mihail Kogălniceanu, nr. 58. A fost o proprietate imobiliară alcătuită dintr-o clădire cu un singur nivel, construită în frontul perimetral al străzii. În ultimul timp i-a fost adăugat un etaj.
Registrul monumentelor ne caracterizează astfel această clădire: „Monument de arhitectură de însemnătate locală, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău, alcătuit de Academia de Ştiinţe. A fost construit la începutul secolului al XX-lea.
În 1862, nobila Ecaterina Figova a amanetat proprietatea sa (Reni, 48), aflată în prima parte a oraşului, nobilei Maria Derojinsky. Pentru datorie, această proprietate a fost transmisă ultimei. Din descrierea ei, reieşea că imobilul era din piatră, construit într-un etaj, cu două atenanse în curte, sub unul se găsea un beci şi alte construcţii gospodăreşti. Casa, construită în anii ’60 ai secolului al XIX-lea după unul din proiectele model. În perioada interbelică aici se afla Asociaţia Femeilor Ortodoxe. Casa a fost distrusă în anii celui de al doilea război mondial şi în locul ei, în perioada postbelică, a fost construit un imobil cu mai multe apartamente.
Este amplasată cu o mare retragere de la linia străzii, construită pe un plan rectangular, cu două etaje. Faţadele au o compoziţie simetrică, accentuată de amplasarea balcoanelor şi a unei logii în arc la al doilea etaj. În plastica arhitecturii au fost folosite unele detalii ale arhitecturii populare, cum ar fi streaşina largă cu capetele căpriorilor.”
16. Sediul Societăţii Basarabene de binefacere, strada Armenească, nr. 22, fără schimbare. La colţ cu fosta stradă Leova (azi strada Şciusev).
Vlad CUBREACOV
Ideea diabolică despre cele două popoare (român şi „moldov’nesc”) şi, respectiv, despre cele două limbi (română şi „moldov’neascî”), absurditatea despre rolul „salvator” al ruşilor în „eliberarea” moldovenilor de sub „ocupaţia” română li se inoculează basarabenilor încă de pe timpul lui D.Cantemir (1710). Scopul urmărit de această politică imperială perfidă a fost şi este contrapunerea „moldovenilor” – românilor, deznaţionalizarea şi separarea criminală a lor de restul românilor, de România, justificarea pe această bază a anexării Basarabiei la Rusia ţaristă în 1812 şi la cea comunistă în 1940, iar actualmente la Rusia putinistă (CSI). Mijloacele utilizate în promovarea acestei politici mârşave au fost cele mai josnice: propaganda românofobiei, strămutarea masivă a populaţiei autohtone în ţinuturile îndepărtate ale imperiului şi colonizarea Basarabiei cu slavi şi cu alte neamuri aduse din interiorul şi exteriorul acestuia pe timpul ţarismului; exterminarea prin împuşcare şi întemniţare a fruntaşilor basarabeni, nimicirea lor masivă prin foametea organizată, deportările în GULAG-urile staliniste, mobilizările la construcţiile de şoc ale comunismului şi înstrăinarea lor de băştinaşi pe orice cale; mobilizarea în armata ţaristă şi sovietică, măcelărirea lor în numeroasele războaie de cotropire ţariste şi comuniste; disponibilizarea organizată şi masivă din lucru şi creşterea catastrofală a şomajului şi expulzarea pe această cale a lor în străinătate în timpul actualei conduceri comuniste pe de o parte, iar pe de altă parte – stimularea prin toate mijloacele a căsătoriilor mixte dintre băştinaşi şi străini, în primul rînd cu slavii, mancurtizarea şi asimilarea.
"Unirea" - un grandios proiect de jefuire al avutiei basarabenilor finantat din belsug "partidelor" national-tradatoare care au menirea dea le aduce fratilor-colonialisti imobilele si pamantul pe tava.