Acasa Autori Despre Flux Abonamente Publicitate Contacte
Ediţia de Vineri
Cauta...
Important
Eveniment
Actual
Editorial
Fiat LUX
Economic
Politic
Social
Anchetă
Investigaţii
IN MEMORIAM
Punct de vedere
Interviu
Extern
Sănătate
Cultură
Magazin
Siesta
Util
VOX POPULI
Ziarul FLUX
Mapamond culinar

Numărul curent:
05 iunie 2015
Ediţia de Vineri Nr. 201520
Prima pagină:

BLOGURI
PARTENERI

Era necredinţei. „Scrisori din continentul Paranoia”
Ediţia de Vineri Nr.201520 din 05 iunie 2015

De 200 de ani omenirea, cel puţin pe versantul ei euro-atlantic, a păşit într-o eră necredincioasă, cum o defineşte Eagleton, şi totuşi examinarea profilului fenomenologic al unei asemenea bizare epoci este destul de timidă. Pe fondul acestei timorări a spiritului uman se accentuează latura agresivă a timpului necredinţei şi a apostolilor lui. În această dizabilitate a spiritului putem diagnostica o slăbiciune nu a „credincioşilor”, câţi au mai rămas într-o lume necredincioasă, ci a „ştiinţificilor”. Când religiosul coboară, ştiinţificul este cel chemat să se confrunte cu universul gol, vidat de sens şi deci de Dumnezeu (cu lumea fără de religie). Știinţificul ar trebui să dovedească, prin vocaţia lui, ne spune Max Weber, „curajul să-şi aţintească privirea în vid”. O face el astăzi? Mult prea puţin, fiindcă epoca l-a dezputernicit pe el însuşi, ca tipologie umană, l-a preschimbat într-un şchiopătat ahasver al spiritului ştiinţific.


În lumea fără de Dumnezeu se instalează absurdul

Dacă ar fi să ne asumăm chemarea de-a arunca o privire în vidul lumii fără de sens (căci este fără de Dumnezeu), ce-am putea descoperi? Cum arată, la o atare privire, cât de fragilizată, epoca necredinţei şi ce efecte psihospirituale poate să genereze ea? Terry Eagleton ne sugerează că examinarea fenomenologică a epocii fără de credinţă ne descoperă un deficit al sensului existenţei sub forma vidului îndoit. Epoca necredinţei este cea în care, pe de o parte, existenţa întreagă este vidată de sens, căci Dumnezeu nu este în miezul ei, şi, pe de altă parte, lucrurile toate şi toate entităţile sociale ajung să fie vidate de sens. Pentru abundenţa de necredincioşi, odată cu „moartea lui Dumnezeu” în inimile şi sufletul lor, moare şi sensul lucrurilor. Raţiunea, arta, cultura, Spiritul, naţiunea, umanitatea sunt acolo pentru ei, dar fără de vlagă, fiindcă sensul nu se mai aprinde, nu mai arde în miezul lucrurilor şi al entităţilor tocmai înşirate. Sunt lucruri moarte. Credinţa în ele şi arderea pentru aceste entităţi nu este neapărat un surogat al Fiinţei Supreme decât dacă acestea sunt ridicate mai presus de Dumnezeu, ca în idolatriile de orice fel.

Epocile credincioase au fost epoci în care lumea şi lucrurile, universul şi entităţile erau pline de sens, ca într-o copleşitoare explozie florală. Epoca credincioasă este epoca florală a tuturor acelor entităţi denumite popoare, naţiuni, raţiune, umanitate, artă, cultură, limbile pământului, satul şi burgul, capitala şi ţinutul etc. Toate sunt copleşite de sensuri florale, universul şi lumea strălucesc într-o varietate florală de sensuri şi credinţe. Epoca modernă, ca eră a necredinţei, este una în care toate aceste entităţi intră într-un ciclu de ofilire, sensurile se ofilesc, petalele sensurilor florale ale fiecărui lucru cad, se descompun, apar apostolii viziunii infectate, care aruncă asupra entităţilor ieri înfloritoare grămezi de epitete fetide, preschimbând peisajul lumii, care, din luminos şi înmiresmat devine dezgustător şi greţos. În locul bucuriei şi al iubirii apostolii vidului propun scârba, greaţa, dispreţul. Preţuirea entuziasmată lasă locul dispreţuirii plictisite şi agasate. Peste lumea cu entităţile ei se aşterne pâcla unui plictis dens, sufocant, care face locul acela de sub petecul de cer sub care te afli un loc al pustiului şi al pustiirii, un hotel de fugitivi.

Cine se mai arată mândru de locul lui, de clasa lui, de familia lui? Totul capătă caracter tranzitoriu şi anonim, adresele devin interimare, identităţile se schimbă mai uşor decât o haină. Lumea toată devine anonimă şi insul nu mai poate străbate de-atâta străinătate: legile şi instituţiile îi par mult prea abstracte şi cu totul rupte de sufletul lui, de înţelegerea lui, de nevoile lui cele de toate zilele. Pierderea credinţei în Dumnezeu aduce după sine retragerea sensurilor din lucruri, din lume şi din alcătuirile ei, iar vidarea de sens aduce după sine, la rândul ei, nesimţirea cea împietrită şi uitarea de Dumnezeu. Dumnezeirea existenţei şi sensurile din textura lumii sunt ca vasele comunicate. Este Dumnezeu în sufletele noastre, este sens în lume şi în lucruri. L-am alungat pe Dumnezeu din sufletele noastre, s-au ofilit şi sensurile din ţesătura vieţii. În lumea fără de Dumnezeu se instaurează nu tragedia, ci ceva mai grav decât tragedia, absurdul însuşi. Lumea devine absurdă, fără de sens şi atunci, la pragul maximei absurdităţi, se petrece ceva neaşteptat: ne amintim de Dumnezeu, dar nu cu frică, nici cu regret, nici cu ruşine, nici cu pocăinţă, ci cu duşmănie.

Lumea fără Dumnezeu este o lume moartă

Faza a doua a necredinţei este amintirea cu duşmănie de Dumnezeu. Îl învinuim pe Dumnezeu de toată neputinţa noastră, de toată anarhia din vieţile noastre, de toată nevolnicia lumii, de toată boala şi necazul, de toate nenorocirile care ne lovesc, uitând că Dumnezeu n-a mai fost de mult în lumea noastră, în vieţile noastre, în sufletele noastre, în trupurile noastre, din care am făcut casa spurcăciunilor, a pornografiei, a viciilor celor cu multă patimă. Uităm că noi am stricat pragurile de avertizare pe care înţelepciunea lui Dumnezeu le-a pus în tot şi în toate, că am ridicat toate stăvilarele, ba chiar le-am distrus, căci ni s-a părut nedrept să fim noi, noimea noastră cea fără de Dumnezeu, opriţi de la ceva, de la orice. Am uitat că de 200 de ani am folosit libertatea, darul cel mai mare de la Dumnezeu, atât împotriva firii, cât şi împotriva lui Dumnezeu. Că am stricat, am stricat, am stricat! Și-n faţa celor stricate, a lumii devastate, în loc să ne cuprindă spaima şi părerea de rău, ne lăsăm copleşiţi de o altă răbufnire drăcească, de furia împotriva lui Dumnezeu, de duşmănirea lui Dumnezeu. În starea noastră de adâncă imbecilitate şi idioţenie sufletească strigăm: „de ce Doamne? De ce ai făcut asta Doamne?!” uitând că noi am săvârşit nemernicia, că a noastră este pustiirea şi dezastrul, fiindcă pe Dumnezeu l-am alungat din sufletul nostru, din trupurile noastre, din familiile noastre, din lucrurile noastre, sălbăticindu-ne pe noi şi lumea noastră, dezdumnezeind existenţa şi toată alcătuirea ei.

Eul nostru s-a gonflat cu tot vidul dinlăuntrul lui, pe care psihologii îl denumesc trufie, mândrie de sine. Toată închipuirea aceasta se preschimbă într-o penibilă egolatrie, forma cea mai de jos, absolut mediocră a idolatrizării. Iar când cineva ori ceva ne aminteşte totuşi că suntem ai lui Dumnezeu, ni se face ruşine şi-n loc să recunoaştem cu teamă şi nădejde că suntem creştini, respingem cu făţărnicie din documentele pe care voim să le punem la temelia Europei adevărul simplu şi salvator: că suntem creştini. Aşa s-a conceput ineficientul Tratat de la Lisabona, un petic de hârtie pe care elitele Europei au refuzat să scrie: „creştini”. Să nu-i supărăm pe fraţii noştri musulmani şi pe fraţii noştri atei, au şoptit minţile mari ale Europei dezbisericite. Câtă făţărnicie! Atunci s-a schiţat planul unei case fără temelie, fără de profunzime, zidită pe nisip. Căci, precum spune Eagleton: „Abolishing given meanings involves destroying the idea of depth, which in turn means rooting out beings like God who take shelter there”. „Nu poţi afecta fundaţiile şi apoi să te aştepţi ca clădirea să reziste. (…) Concepţiile noastre despre adevăr, virtute, identitate, autonomie, sensul asupra istoriei ca fiind armonioasă şi coerentă, toate au rădăcini teologice profunde. Este fără temei să-ţi imaginezi că ele pot fi rupte de aceste rădăcini şi să rămână intacte” (T. Eagleton, în op. cit.).

Omul acesta nou, fără de Dumnezeu, este un om plat ca şi societatea lui, căci, suprafaţa n-are profunzime, cum credea Nietzsche. Vidul lumii rămâne vid căci nu-l poate umple „profunzimea suprafeţei”, ne spune acelaşi filosof şi bioetician creştin. Weber are dreptate să pună concluzia că lumea fără Dumnezeu şi deci fără de sensuri este moartă, dar ratează să adauge că este moartă şi este fără de sensuri doar lumea celor pentru care „Dumnezeu este mort”. Pentru aceştia lumea este vidă, moartă, şi moartea însăşi este fără de sens. Pentru creştini, însă, lumea e plină de sens şi moartea este cea mai încărcată de sens, cum remarcă acelaşi teoretician britanic. Filosoful lumii în care „Dumnezeu a murit” este Nietzsche, dar el, nefericitul, a fost victima unei teribile iluzii, autoînşelări. El a confundat lumea însăşi şi mersul istoriei universale, cu civilizaţia obosită şi nihilistă a modernităţii, care este doar un fragment de lume şi numai un ciclu din marea istorie a omenirii de mâine. „El a sesizat că civilizaţia este în proces de alungare a divinităţii în timp ce încă se agăţa de valorile religioase” (ibidem) lăsând să răzbată unei minţi lucide concluzia unei „rele credinţe”, a unei fariseice credinţe, şi atunci a pus înfricoşătoarea sa concluzie pentru tot destinul omenesc: „Dumnezeu a murit!”.

Sentinţa aceasta era accesibilă şi cumva potrivită pentru peisajul unei civilizaţii istorice care l-a alungat pe Dumnezeu din miezul ei, dar cine să aibă îndreptăţire să se considere pe sine aşezat pe scaunul de la marginea lumii însăşi ca să poată formula asemenea sentinţe? Numai un om nebun, un mare paranoic. Nietzsche se mutase ori fusese transmutat de dinamismele secrete ale civilizaţiei moderne pe simbolicul continent Paranoia şi o parte a scrierilor lui sunt aidoma unor Scrisori din Continentul Paranoia (Paul Anghel), mărturiile unei stranii şi absurde maladii sufleteşti care a şi devenit epidemia lumii moderne şi postmoderne. Lumea omului modern şi postmodern este una vidată de sens, cu toate ale ei coborâte în ruină, fiindcă cerul ei este unul gol de Dumnezeu. Peste lumea aceasta s-a aşternut un ger sufletesc pe care nu-l va putea alunga decât căldura binefăcătoare a unei lumi reîmbisericite, care l-a rechemat pe Dumnezeu în sufletul locuitorilor ei, pe toate căile, cu toată pocăinţa şi nădejdea. Dar căile spre limanul acesta restaurat trebuie încă cercetate, iar fioroşii gardieni ai porţilor de scăpare din lumea şi din anotimpul gerului sufletesc trebuie încă studiaţi ca să ştim cum sunt şi să putem deosebi chipul lor repetat în numărul uriaş de replicaţii pe toată întinderea vieţii noastre. Ne vom întoarce ca să împlinim lucrarea aceasta pentru cititorii noştri.

Ilie BĂDESCU, doctor, profesor universitar

Sursa: revistaclipa.com

NOTE:

1 Cf. Terry Eagleton, Un Unbelieving Age, în: https:// www.commonwealmagazine.org/unbelieving-age, martie, 10, 2014 („As long as there appears to be some immanent sense to things, one can always inquire after the source from which it springs. Abolishing given meanings involves destroying the idea of depth, which in turn means rooting out beings like God who take shelter there”).


FLUX
Vizualizari: 6916


Trimite unui prieten

Date personale:
  

Adresa destinatarului:


 Comentarii(8):

#1 Scris de visoca la 02 iulie 2015
Publicațiile din *Flux*, mai ales de acest gen,se comentează rar. Dar, e impresionant și se merită a fi puse în cîmpul gîndurilor de azi. Vă mulțumesc.

#2 Scris de Petrus la 31 iulie 2015
Mare noroc pe planeta asta ca circa o treime dintre locuitori ei umanoizi se declara crestini, cu speranta sa converteasca si restul de doua treimi la adevarata credinta! Cum or fi putut grec99999999ii si romanii sa puna fundamentele educatiei si dezvoltarii umane cu sute de ani inaintea povestii de adormit copiii, furate din credintele vecine din Imperiul Roman? Ce bine ca a aparut aceasta credinta de origine asiatica, care a adus un mileniu de intuneric, groaza, nespalare si lipsa totala de creatie artistica si stiintifica in orice domeniu! O sa-i omoram pe toti ateii, musulmanii, budistii, hinduistii, ca sa le aratam noi lor ce inseamna credinta in adevaratul dumnezeu. Aferim, in loc de amin!

#3 Scris de Ion la 04 august 2015
Castigati imediat, din prima luna! 100-285 de euro lunar! Avem nevoie urgent de persoane care sa colaboreze cu noi, pentru o activitate usoara, part-time sau full-time, la alegere, cu castiguri de 100 de euro lunar (part-time) sau 285 euro lunar (full-time), acum, din prima luna! Oferim si cerem cea mai mare seriozitate! Oferta valabila pentru capitala si provincie. Cand doriti mai multe informatii, contactati unul dintre membrii echipei noastre, la una dintre adresele noastre de email: locmunca.office@gmail.com

#4 Scris de lWjgLnXnXQFB la 06 ianuarie 2017
Holy cocsnie data batman. Lol!

#5 Scris de 0bea2MDyxjj2 la 07 ianuarie 2017
Right <a href="http://muiwzxldhdn.com">onh-its</a> helped me sort things right out.

#6 Scris de IfjuBc3DhWS la 07 ianuarie 2017
Thanks for helping me to see things in a <a href="http://fjashimx.com">dieferfnt</a> light.

#7 Scris de TTOo4KHK2 la 07 ianuarie 2017
I waetnd to spend a minute to thank you for this. http://nlfqysekmu.com [url=http://kearfsqzst.com]kearfsqzst[/url] [link=http://dsnwqaqjzk.com]dsnwqaqjzk[/link]

#8 Scris de Allison Howarts la 02 martie 2018
Bună ziua sunt aici pentru a răspândi această veste bună întregii lumi cu privire la modul în care am luat soțul meu înapoi.Ia fost nebun când soțul meu mi-a lăsat pentru o altă femeie luna trecută Dar, când mă întâlnesc cu un prieten care ma introduce la profetul Okona un mare mesager la oracolul pe care îl slujește, mi-am povestit problema profetului Okona despre cum m-a părăsit soțul meu. El mi-a spus doar că am ajuns la locul potrivit că voi fi dorința mea de inimă fără nici un efect secundar. Mi-a spus ce trebuie să fac, după ce a fost făcut, în următoarele două zile, soțul meu a sunat mă la telefon și îmi pare rău că m-ai trăit înainte. Sunt atât de fericită și copleșită că trebuie să le spun întregii lumi cum mi-a ajutat profetul Okona să-mi dau dorința inimii. Dacă aveți nevoie de orice fel de ajutor, contactați Profetul Okona la următoarea adresă de e-mail: prophetokona@gmail.com sau WhatsApp pe +2348069032895 De asemenea, a distribuit atâtea vrăji ca, (1) Dacă doriți ex-spate. (2) nu ai nevoie de un divorț în căsnicia ta. (3) Vrei să fii promovat în biroul tău. (4) Vrei să vindeci bolile mortale (5) Dacă vreți un copil. (6) Vrei să fii bogat. (7) Vrei să îți ceri soțul și soția să fie a ta pentru totdeauna. (8) Dacă aveți nevoie de asistență financiară. (9) vrei o soție / soț

 Adauga comentariu:

Nume:        
E-mail:        
Comentariu:
  Introduceţi codul din imagine:

 
Calendarul ediţiilor
«
Aprilie 2018
LMMJVSD
      1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
30
Toate ediţiile »
Vremea în Chişinău
Sondaj


Vezi rezultatele »



In total voturi: 0

Inapoi la sondaj »

Vizitatori
free counters


^ sus
Acasa | Autori | Despre Flux | Abonamente
© Copyright Flux
Developed by
Lunatic Productions